Miniaturi de zahăr sardonic așezate
îmi îndulciră plânsul și lacrima pe spate
căzu adânc și greu.

„Fii bună și ridică-mi o pleoapă de pe jos
să-ți desenez cu ochii profilul mlădios
ca și un antic zeu.

Să-mi regăsesc făgașul și urma ce-o să las
va fi poate-un „adio” ori poate-un „bun rămas”
nespus ori spus mereu.

Fă gestu-acesta care te costă prea puțin,
vei răscoli în ființa-mi știutul meu destin.”