limbile ne stăteau degeaba în gură
niciun cuvînt nu mai exista între noi
lipiți de marginile despărțirii
stăteam în pîntecul tăcerii amîndoi
cai albi ne alergau prin plete
căutînd o ultimă înapoiere
dar nisipul din clepsidra viitorului comun
în inexistență piere
bucățile de Măr pe care le înghițisem
le vomam într-a uitării ghenă
ardea un dor în piepturile noastre
ca un foc din Gheenă
ca niște lemne date cu benzină trosnea
în măruntaiele vetrii
un dor nebun de a pune
între noi cîți mai mulți kilometri
în gara unde îți așteptai trenul
ne-am sărutat pe obraz

în vreme ce o ceață a amintirilor
ne acoperea ca un gaz