Copilărie...ce ochi frumoși ai ?!
Nu trișezi,deși ai toate atuurile
Când ieși din ea vezi c’ai fost în Rai
Într’un rai în care puțin ai
Noblețe și săruturile

Ai un înger păzitor
Permanent cu tine ... făr’ să-l chemi
Crești ,și...de tot ți’e dor
De iarnă,de sanie,de reni
De’o minge,de’un câmp multicolor
Þi’e dor...ți’e dor

Þi’e dor de tensiunea fragilă
A unei întâlniri infantile cu ceilalți
Þi’e dor de drăgălașa copilă
Pe care o trăgeai de codițe fără milă
Þi’e dor și de prietenii uitați
De naivitatea alor tăi frați
Þi’e dor,cum să nu’ți fie ? să nu uitați !

Þi’e dor de timpul comprimat al unei zile
Prin cioburi de amintiri te vezi plângând uneori
Nici nu contează de sau pentru cine
Te doare ,doar, c’au fost ani trecători
Þi’e dor și de picătura soarelui dintre nori
Te doare fiindcă totu’i trecător
Cum să nu’ți fie dor ?

Te salut ...mireasmă a copilăriei
Te sărut apăsat , mi’e dor de tine
Îmi bucuri acești ani cu amintiri senine
Cu amintiri ce resetează kilometrajul istoriei