oamenii se împart în vechi și noi
prieteni care-și lățesc fălcile a zâmbet precum
caii mestecând zăbala
îmi spun privind fotografiile de pe facebook

desigur
caii sunt nobili
un prieten al prietenilor prietenilor mei
mi-a spus că ăștia sunt reptile sau reptilieni sau așa ceva
de atunci îmi imaginez cum îi dezbrac de piele
cum răsar șopârle și crocodili iar alții rămân
niște fraieri beliți

câteodată mă gândesc că transformarea se întâmplă
treptat
că se pot chiar încrucișa – ca la polenizare –
niciunul nu are sângele atât de rece
mi-ar articula câte un clanț
o ureche lipsă
un deget dezburicat când tastez pe chat


dar colții lor nu pot perfora nici măcar o cerere sau un
bilet de tramvai
sigur sunt folosiți la alte îndosarieri despre care
nu am habar