ne-am pus capetele pe-aceeași pernă
fruntea ta s-a lipit cu fruntea mea
și ni s-au amestecat gândurile
într-o singură frunte mare… mare…

înotam în verdele imens al irișilor tăi
te scufundai în abisul ochilor mei
și de-odată ne-am pierdut în nevăzut
în urma noastră rămăseserăm privire

buzele mele te șopteau cu tăceri
iar ale tale mă tăceau cu chemări
nici n-am știut când s-au întâlnit
să ne bârfească… cu necuvinte

îmi simțeam inima cum mă doare
palpitând iubitor lângă inima ta
până s-au unit într-o inimă mare
mare… cât iubirea lui Dumnezeu

ca o coardă crudă de viță de vie
te-ai șerpuit peste trupul meu
ne-ai prefăcut în pat de clorofilă
lutul meu să se topească-n lutul tău