am vrut să scriu poemul
mare poemul care
să dea instant lovitura (și fetele frumoase rând pe
rând pe
rând de-a
dura) cu doar trei
strofe scurte două
jocuri istețe de cuvinte
precupețe și
un personaj dispus să-și pună viața
gaj pentru
cele șapte diamante cu vârful tăiat din
grădina unui urs polar
vesel dar
din păcate semi-turbat un

palat cu
adevărat
fermecat de
câteva sute de metri
înălțime mi s-ar cuveni pe deplin după
ce mi-aș recita poemul mare în
mulțime (într-o
sală enormă de nunți unde aproape
zi de zi se țin
orgii stropite din belșug cu bere
blondă și pelin) oare

cât de lin ar trebui să-mi fie
mie somnul pentru
sunetul bun al strofelor tari al
versurilor cu care
în mod sigur aș da masele (și chiar unele scaune
frumos tapitate) direct
pe spate în stil
mare vreau

să mai știu și
ce fel de mâncare grasă
soioasă extrem de
nesănătoasă trebuie să
mănânc de trei ori pe zi cu lingurile-adânci făcute din scoarța și trupul bătrânului tjikko în
timp ce
eu (ca orice
ingrat și
lipsit de maniere derbedeu) să-i spun nevestii "gagico
porția asta nu-mi ajunge nici măcar
pe-o măsea nouă de minte
educată zeci (sau poate
chiar sute) de ani grei cu
taxă mare la sorbona fă-mi deci
încă treizeci și
șapte de mămăligi albe
cu lapte citește-mi
cu glas grav cel mai
trist pasaj posibil din antigona după care
încuie bine ușa acoperă
cu pături negre geamurile ascunde
cheile undeva departe în
mările-adânci din sud să nu le găsească nici măcar neamurile și

înainte să pleci (cine poate spune cât și cine
poate spune unde?) înainte
să mă lași ca un grăunte mic
de munte pe
fundul unui sac ros de
prietenii cei mai buni ai unui gânsac
foarte posac înainte

de a rămâne doar printre
caietele mele iubite
îndoite – tot de mine - pe la margini într-un
moment de singurătate proverbială cu
puține margini înainte

de tăcere (necesară
acelui poem țais care – deși
nici până acum nu a început să se scrie – încă se mai cere) te rog stinge

încet lumina
focul aprins cu praf de os (ai mare grijă
să nu iasă fum) și – numai dacă
poți dacă ai
fie și o mică
mică idee – încheie tu frumos
poemul de-acum"