poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2011-02-19 | | Înscris în bibliotecă de Yigru Zeltil
1
După ce dimineața topește grăsimile cu acizii ei luminoși, iată după-amiaza refăcându-se încet, câștigând în greutate, hrănindu-se din oboseala generală, iată după-amiaza cu aerul ei de femeie între două vârste care a comis cândva, demult, o crimă nedescoperită, uitată, fără efect; ea trece acum, mereu neobservată, majoritatea oamenilor dorm sau își simt, încă lucrând, mișcările vag obnubilate; după-amiaza trece pe lângă ei, printr ei, mișcându-și greoaiele șolduri. 2 Marile repaosuri, marile petreceri, marile singurătăți au loc noaptea, când timpul îți aparține, când, după muncă, timpul începe să semene cu fiecare în parte, cu bărbatul din gara de nord, cu femeia din gara de sud, cu grupul de surdomuți din restaurant a căror tăcută veselie nu contaminează pe nimeni, cu o anumită odaie nupțială, cu o anumită atitudine de somn, cu un vis anumit în formă de romb. 3 După-amiaza e timpul intermediar. Cei care iubesc nu au curajul să se anunțe. Cei care sunt iubiți se lasă așteptați. Așteptarea dilată nefiresc scaunele, turtește telefonul ca o mare temperatură, pereții devin pneumatici, încât degeaba îți lovești de ei capul, nu te trezește nici o durere; întreg universul este anesteziat. 4 Cei care iubesc sună la ușă, iar când deschizi nu e nimeni; cineva a fugit lăsând în urmă o ectoplasmă sensibilă care dispare dacă respiri violent. Și așa, între cei care au plecat și cei care nu au venit, stai tu, amorțit, desfigurat, ca un tatuaj al aerului. 5 După-amiaza, dorm cobrele. În somnul lor lung, numai veninul stă treaz ca un bec violet. Dorm leii cu fălcile lor înțelepte. Doarme în cer sufletul palid al stelelor. Dorm în carte litera M, litera N, strâns îmbrățișate. 6 Post meridian - atenție, ziua-i trecută de jumătate; ai și uitat spinii sclipitori ai răsăritului, viteza luminii în țeava copacului, acum, ea și-a depășit apogeul. După recile ape din zori care te-au sculptat, pe trupul tău s-a depus experiența în straturi subțiri, nevăzute. 7 Dac-ai putea să trăiești orele ceaiului, ale cafelei, tihnitele sunete de cești, dac-ai putea să concepi suavele ore-arămii ale după-amiezii unei vechi familii dintr-un secol vechi răsfățat de o memorie romantică, dac-ai putea să nu te sperii când îți vezi, în ceașca plină cu ceai, obrazul, de flacăra infernului intens luminat. 8 Sau, în orele mai înaintate ale după-amiezii, ai văzut vreodată brusca ploaie de riduri căzând pe fața vecinului tău? E ca și cum declinul luminii și-ar încerca mai întâi victima, o victimă aleasă la întâmplare, pe care ar părăsi-o apoi fără s-o ucidă, dar îngrozind-o pentru tot restul vieții. Iar tu, care asiști, nu spui nimic, te întrebi doar dacă pe fața ta n-a palpitat, timp de o clipă, ca o vietate, aceeași mască de riduri, faci un gest oarecare, de pildă, îți aprinzi o țigară, și atunci, în sfârșit, te savează crepusculul. 9 În sfârșit, aerul e răcoros, ca după dragoste trupul. Aburii premonițiilor s-au risipit. După-amiaza a luat-o spre cealaltă parte a globului, cu înfățișarea ei de femeie între două vârste, cu două sacoșe pline în mâini - nu se știe ce conțin, poate făină, poate carne crudă, oricum, s-au observat câteva dâre de sânge în văzduh, în gări, în ochii leilor, în ceștile cu ceai. Să nu ne mai gândim. Mâine vom afla din ziare ce s-a întâmplat cu adevărat.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate