reprezentația de azi e pe scaune
nimic absurd invizibili
corpuri din gânduri
poate chiar asta suntem cu adevărat
la fel publicul căruia mereu îi scapă ceva
un detaliu
de când mă știu port în respirație alegerea
pecetea tainei (probabil așa simțeau toți cei acoperiți)
dintr-o galaxie deloc complicată
nici nu știu ce rost are confesiunea asta dar
dezleg ceva
măcar ducă-se orice tulburare
stare imposibilă de eludat
în fizionomia zilei
când îți îndrepți gândurile spre mine
fă-o curat fără ascunzișuri
cum lipești buzele de pahar
și răcorești cuvinte nespuse
iubește-mă peste orice condiționări
apropie-te
vezi răsăritul prin piele
sunt un cartier din împărăția luminii
aici