Pentru inimă, clipă și gând vreau să cânt.
Prinsă de nori ca într-un veșmânt
mă împlânt
în privirea vieții și în răsărit.

Mă nasc din silabe ca un sunet trist căci exist
mă sparg în coloane de gând nerostit
din cuburi de piatră ce mi-au călăuzit visul mă recompun
rup zâmbetul în părți colorate de gând etern
mă tai in felii de speranță
si cu lacrimi de iluzie frang zborul.

Le iau pe toate si imi fac armată,
pornesc lupta contra timpului și contra mea
sprânceana-mi se-ncruntă, mana mi-a obosit...
as vrea sa las ceva nerostit
dar clipele vieții mele se sparg in silabe de sânge.