sub buzele mele părul tău era răbdător și distant
aerul se rotea încet și greu ca o planetă
deasupra ta soarele atârna roșu, transparent
o burtă despicată de pește
Mirosea a flori și a frică
frica era o inimă cumplită bătându-mi în tâmple
tare
tare
din vitralii sfinții cădeau cu zgomot cădeau ca o noapte
pantofii se afundau
ne afundam până la glezne până la gură până la frunte
te-aș fi ridicat deasupra capului te-aș fi ridicat deasupra cerului până când venele mi-ar fi explodat sub piele până când mâinile mi-ar fi căzut în coate în umeri în inimă te-aș fi ridicat deasupra lui dumnezeu
mamă
acolo unde cu adevărat nu ar fi existat durere și nici întristare
acolo nu există dragoste