poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2011-02-17 | |
D-lui Traian Băsescu, care bagatelizează problema locurilor de muncă.
În natură, cum se știe Totul este în mișcare Natura deci, este vie: Se naște, trăiește, moare. Acest ciclu se repetă Zi de zi, la infinit Și e singura "rețetă" Cu nimic de-nlocuit. Dar și omu-i tot natura Așa că nu-i de mirare Că și el, biată făptură Se naște, trăiește, moare, Adică, totu-i la noroc: Nașterea-i o întâmplare Iar moartea vine la soroc O soartă are fiecare. Cu viața însă-i altceva Omul, de vrea să traiască E musai să facă ceva: El trebuie să muncească. Căci doar prin muncă își procură Hrană și adăpost, veșminte Iar cine nu muncește, fură. Cine spune altceva minte. Munca deci, o putem spune Formează singurul izvor A tot ce se produce-n lume Este efortul tuturor. Iar izvorul se "formează" Și are-o rădăcin-adâncă Numai când el înglobează Pe toți cei care-s apți de muncă. Și acest izvor poate fi mare Sau mic, vremelnic sau peren El depinzând de fiecare Președinte, Parlament, Guvern. Când aceși factori se unesc Și cântă în același cor Veniturile țării cresc Spre bucuria tuturor. Așa ceva s-a întâmplat Mai ieri, când avea fiecare Un loc de munc-asigurat! Cum de era posibil oare?. Cine răspunde la-ntrebare? Și cine este vinovat Că s-au disponibilizat Sute de mii de muncitori Rămași de foame muritori? Și cine, de mai multe ori Le-a spus să plece-n alte țări Când se știe foarte bine Că nu se duce chiar oricine Ci numai cei super dotați Și excelent calificați? Credeți că oamenii-ar pleca Dacă li s-ar asigura Un loc de muncă potrivit? La asta, cine s-a gândit? Ușor de spus " Nu trăiți bine Pentru că nu munciți bine" Problema pusă doar așa Este complet anapoda. Corect, treaba s-ar pune-așa: Eu îți dau unde să muncești Dar, dacă nu te străduieși Să îți faci treba foarte bine Atunci mă dispensez de tine. De ce nu procedați așa? Încercați numai. Veți vedea Că nimeni nu zice nimic. Pân-atunci însă, CIOCUL MIC! Când laptele îl smântânești La unt să nu te mai gândești.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate