poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ a învăța să dialoghezi cu sine sau cum să faci o breșă într-un zid interior
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2011-02-16 | |
E noapte. E trei dimineață,
Ma trezit iar lătratul de cîini, Mă ridic și privesc prin noaptea de gheață, Și mi-e frig la picioare și mi-e frig și la mîini. Afară văd cîinii ce latră demenți, Pe gunoiul ascuns sub zăpadă din toamnă, Și-s toți furioși și foarte atenți, La cățeaua cea nouă ce nu-i chiar o doamnă. Ea stă chiar în mijloc cu laba pe un os, Aruncat de un vecin cu dare de mînă, Lătrînd la un cîine voinic și lînos, Ce a stat toată vara pe munte la stînă. Toți ceilalți se agită și latră în jur, Dar păstrează distanța și-s gata de fugă, Că-i mare dulăul. E mare și dur, Și oricînd dacă ar vrea ar putea să-i ajungă. El nu-i bagă-n seamă.Privește cățeaua, Mai face o încercare să ajungă la os, Și chiar dacă-i mare cu blana ca neaua, Ia simțit hotărîrea din ochiul sticlos. Atunci fără grabă ca într-o plimbare, Cu coada în sus și botu-n pămînt, Se duce agale pe vechea cărare, Lăsîndu-i pe toți să latre în vînt. Iar eu mă întorc în patul răcit, Cu gîndul la ziua de mîine, Și nu-s supărat sînt doar obosit, Căci lupt mai mereu pentru pîine.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate