Atunci mă voi ridica gol înaintea Soarelui
și mâna mea ca un arcuș se va întinde pe tine.

Un mac alb între omoplați și tu respirând..

Oh, mă voi ridica pășind peste tine
și pe drum, sub fântâni, alte femei voi opri,
atingându-le mâna:
“-Mă iubești?”

Sunt murdar și miros,
pentru că adorm în butoi sau pe câmp.
Atât îmi trebuie
aproape să fiu.
Atunci ea, frumoasă și goală,
se întinde pe mine ca un arcuș.
Eu mă prefac
dormind
de când m-am născut.

Ea, Luna.

Am învățat scurtături,
știu pe de rost pașii;
când, de exemplu, trec prin salon fecioare în alb
și majordomii se-nclină
și eu mă înclin
spre oglinzi, întinzând brațul:
„Dansăm?”

Un mac alb între omoplați și tu respirând..