vom vedea cu ochii noștri dealurile cum urcă
și urcă la cer. Vom contribui la urcarea lor
cu ce putem, cu ce aveam - cu cenușa, cu oasele,
cu rămășițele noastre. Mai ales rămășițele noastre
ajută dealurile să se vadă împlinite,
ajunse cât mai aproape de cer.

vom face dealurile să crească necontenit,
încât să nu mai fim văzuți de peste deal, unde
se zice că e cu totul și cu totul altfel decât pe la noi!
să nu ne vadă nimeni de dincolo,
să nu afle nimeni cum e să trăiești dincoace, pe vale,
unde e umed și-i rece și vine broasca
și-ți ocăie la cap precum că degeaba scrii versuri,
degeaba scrii versuri dacă încă n-ai trecut dealul,

apoi te ține o vreme sub laba ei verde
făcându-te să-ți vezi, vai, mațele, curate și albe,
șerpuind flămânde în susul râului. Le vezi înnodate
sub luntrea pescarului așteptând și ele prada.
și-ți vezi într-o poiană stomacul
hăpăind un amestec răruț de insecte și raze,
mișcându-se odată cu umbra, tot mai spre
apus de locul crimei, tot mai spre noapte.
ce mai atâta vorbă!? Gura ta trece dealul.

auzi dincolo alte guri urlând îngrozite.