la capătul lumii un om se naște cu brațe
împletite ca niște crengi ondulate
îi spuneau uriașul Lenny
deși avea sufletul mic


nu era special
chiar dacă lumea nu îl putea cuprinde
și uneori noaptea
îi era frică
de umbre ce se desenau pe zidurile
roase de timp

a fost
doborât cu o lovitură de topor într-o zi de marți
așa cum se întâmplă cu arborii bătrâni
și când din el s-a ofilit toată dragostea
pe care nu a putut-o resădi
ziarele nu au scris nimic
noi nu am știut nimic
de Lenny cel ce dădea dragoste cu împrumut
fără să poată îmbrățișa
niciodată