Mămăligă română cu brânză de veci
Din palme cu gusturi sărate și reci
Culoare de aur și gust de pământ
Și soră de cruce a pâinii din gând

Mămăligă crescută din bob de porumb
Din brazdă de țară cu membre de plumb
Colos de cultură cu brațe de lut
Popor ce-i cu pâinea în mână născut

Mămăligă cu lapte de mamă de fii
Ai pădurii și-ai frunzei de viță-de-vii
Cu pâinea și sare-ai primit pe străin
Mâncând mămăligă cu gust de venin

Sarmale răcite din pastă de mici
În porții sărace la oameni voinici
Români libelule jumătate cap
Jumătate scule de fript la proțap

Mâncare domnească la omul sărac
Șaorma și pița cu gust prostănac
Ori senvici cu brânză ca guma de șters
Mâncare de om ce mănâncă din mers

Mămăligă tăiată cu ața în cruce
Ritual strămoșesc ce cu timpul se duce
Rămâne rușinea să faci mămăligă
Și pământ nelucrat un pământ ce te strigă

Când pleci alungat sau cu bună știință
Și uiți mămăliga și buna cuviință
Mămăligă română cu brânză de veci
Din palme cu gusturi străine și reci

Mămăliga sau bulzul sau cum vrei să-i spui
Coleașă sau terci din porumb, amărui
E hrana română de suflet și trup
Simbolul cel dacic de foame de lup.