poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2011-02-06 | |
tatăl meu nu și-a irosit elegiile când moartea
și-a despicat-o în a mea mamă când pielea a ieșit din el ca un sunet de clopot și a început să umble pe străzi după psalmii lui Orfeu. când voi fi bărbat mă voi naște peste toți pasagerii tatălui meu ca o viață întreagă în care întunericul mănâncă lucruri albe iar lucrurile albe mănâncă pâine neagră. când voi fi cu adevărat bărbat voi merge la război cu pușca mea de iubire și voi aduce mamei un trandafir înflorit peste marginea cărnii mele. mă locuiește o jumătate de duh ieșit dintr-o închisoare cu sfinți și nu-mi dă pace. îmi măcelărește sufletul până la oase. Dumnezeu trebuie să știe că poezia nu este o funcție a adevărului. este o copilă din flori ce asmuță câinii pe aceia care-și îngroapă morții în oceanul neuitat al tristeții. poezia e un bărbat născut dintr-o pedeapsă ce-și cultivă demonii zi după zi prin metroul lui Ahile. e un tată care jură sfială și fuge prin locurile umede și înmiresmate ale timpului. brusc îmi dau seama că pielea mea e un templu în care se revarsă tatăl meu fericit ca un fluture cosmic. elegiile mele adunați-le în patul iubitei cu ele să-i smulg un mănunchi de prunci
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate