Din creații minunate
Ce suntem,pe-acest pământ
Fiecare-avem o genă,
Creatoare de Cuvânt.

O tendință de a naște,
De-a iubi și de-a creea,
De a strânge risipirea
Și apoi a combina.

Bob cu bob se face sacul,
Nu e doar ,a aduna
Numai matematic,poate
Ca artist,e altceva!

Pictorul adună gânduri
Le așează pe culori
Sculptorul privește-n piatră
Și cioplește,trăitori.

Cântecul se adresează
Sufletului prin urechi,
Simțurile ne-au fost date
Gratuite în perechi.

Văz,auz ori grai, vorbire
Pentru a comunica,
Interacțini cu mediul
Căci trăim,pentru-a-nvăța.

Nu capitole de carte
Să le spunem pe derost,
Către cei ce vor să știe
De ai carte sau ești prost.

Să ne spună:Bravo, ție!
Știe totul,e util!
Ai putința de-a produce
Numai bani,dar mai subtil.

A crea se cheamă,artă
Și a face,din nimic,
Cum ai fost creat odată,
Însuți tu,omul cel mic,

De Cel Mare,om și tată
Cu putință, de-a crea.
Tu...nu poți crea,doar naște!
Îți rămâne a spera.

Așadar, cu mici creații
Din speranță și din dor,
Exersând înveți crearea,
Ca s-ajungi un... Creator.

Poate, creator de viață,
Deocamdată ca preludiu,
Viața e prea importantă
Ca materie de studiu.