Prea multe versuri scriu pentru tine,
Iubito,
Și poezia noastră va expira curând.
Prea mult prezent am mestecat împreună,
Iubito,
Dar la cină... vom mânca pământ.

Aurii speranțe
îmi dansează pe gene,
Și bune, și rele,
pe umbră îmi apasă.
Prieteni și frați
mă strigă pe nume,
și ar vrea
să mă întorc acasă.

Iar sticla de vin
din muguri de rană,
clepsidră e acum
pentru sufletul meu.

Timpul se scurge,
Pustiul își cerne osânda.