Toate câte-s,cele bune
Împărțite tuturor
Nu se știu,decât când răul
N-e rânjește sfidător

Și cu umbra-i de-ntuneric
Eclipsează luminarea
Doar atunci vedem lumina
Doar atunci, vedem valoarea

Când ne doare ne tratăm
Când ne arde ne frecăm
Prețuind puțin,ce este
Cât trăim și existăm

Doar atunci când, neființa
Ne lipsește de-a mai fi
Am întoarce-napoi timpul
Clipa,s-o putem trăii

Clipa cea neprețuită
Când era,era prisos
Ochii tăi priveau departe
Viitorul luminos

Iar prezentul,era răul
Peste tot,în jurul tău
Când se pierde,cu trecutul
Vine răul, fără rău

Ajungând în amintire
Fostul rău,devine bun
Timpul face împărțirea
Și dă rest,pământul brun