poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2011-02-04 | |
Mi-a zis un om prea bun
așa precum vă spun: A fost odată o căpriță cu șorț și cu bundiță, ce-avea la casa ei trei iezi mai rotofei. Și, într-o zi pare-mi-se iezilor ea le zise: - Dragii mamei copilași, faceți câțiva pași, fuga-fuguța iute la mămuța. Ascultați cu luare aminte la a mele cuvinte. Merindele s-au terminat iarba-n curte s-a gătat, tre` să merg după mâncare tocmai în pădurea mare. Voi să-nchideți ușa bine cu zăvorul după mine! Iară să nu se deschidă până nu voi fi în tindă. Și ca să mă recunoașteți dragii mei isteți, eu așa vă voi cânta când voi aștepta: Trei iezi, cucuieți, ușa mamei descuieți că mama v-aduce vouă iarbă-n rouă, frunze-n buze drob de sare în spinare, mălăieș în călcăieș și flori multe de măceș. Să nu faceți nerozii! Numai când veți auzii cântecelul meu duios să deschideți curajos. Alminteri, greu e peste noi și vom intra în nevoi. Copilașii au răspuns că vorba le-a fost de-ajuns. Și-a plecat capra liniștită neștiind că-i amăgită, căci după casă pitit se află lupul cel lihnit. Ascultase pe furiș vorba caprei - din tufiș. Și-ncercă venind la ușă să imite-a lor mătușă. Neștiind că-i răposată iedeul mare fuge-ndată să tragă zăvoarele, să-și întindă brațele; însă-un frate de al lui spuse iute că ea nu-i! - Ai uitat frate că-i moartă? N-au găsit-o sfâșiată?! Auzind lupul așa, se gândi el a trișa și se duse la fierar s-ascută limba măcar. Poate cântând mai subțirel îi va păcăli-ntr-un fel. Vai și-amar când se întoarse căci iedul zăvorul trase. Geaba spuse cel micuț că nu-i voce de drăguț: - Nu-l cântă mămica mea! Tu auzi că nu e ea?! Dar fratele mai mare mai căpos și fără stare, ușa o slăbi puțin negândind că-i un străin. (De frică iezii frățiori se pitiră temători). Atunci lupul rău și hâtru ce-l credeau a fi cumătru, se năpusti asupra lui și-l înghiți, ca pe un pui. - N-ajunse nici pe-o măsea! El fu bun, da` aș mai vrea. Hei... Era tare liniște... Și-ncepu să caute. Căută pe după ușa înghițind silos din gușă, căută sub masă, se uită prin casă și negăsind nimic vru a se odihni un pic. Când se așeză pe pat l-apucă un strănutat. Tiii! Să vezi câtă prosteală alt ied cu mintea goală: - Noroc nănașule a strigat iedul cel vârât sub pat. - Ah, ghidușule ce-mi iești nu gândești ce-o să pățești! Vino la nănașu să te puuupe! Îl prinde și în dinți mi-l rupe. Vai și vai de capul lor! De-ascultau de frățior, erau teferi, fericiți nu rânjau acum din dinți. Lupul, vinovat mâncău, ca să facă mai mult rău, le-așeză chipu-n fereastră în ciudă la mama noastră. Iară capra când venii cântă la ai ei copii. Dar în loc de trei poznași ieși doar unul, mintenași. Și-ncepu să povestească din plâns fără să se oprească, spunând singurului părinte totul cu lux amănunte. Iar după ce s-au liniștit caprei în gând i-a venit. Și zise: - De-acum dinte pentru dinte! El va simți mânia mea fierbinte. Am să-i pun poftele în frâu băgându-l în foc până la brâu. E rândul lui acuma la durere și-l voi privi, încet, cum piere. Scăpa-voi satu-ntreg de lup inima când o să-i rup. Precum ea cu durere a promis pe lup fără teamă mi l-a ucis. Doar așa mult osândita mamă, își făcu iedul de-o seamă. Crescu mare și frumos, țap cu coarne, arătos. Astăzi mândră este ea c-a fost bună, n-a fost rea. Și... uite-așa am încheiat, povestind pe jos am stat. Și-am să vin și altădată să vă spun povestea toată. Sfârșit.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate