Au fost odată trei purceluși
de culoare roz, tare jucăuși,
cu nume asemănătoare.
Vi-i prezint pe fiecare:

Nif-Nif este cel care
iubește nămolul încălzit de soare;
tovarăș de joacă și frate,
Nuf-Nuf este la toate.

Al treilea, precum vă zic
dară un picuț mai mic
este Naf-Naf cel isteț.
Ei nu-s pui de mistreț,

sunt niște grăsuni orfani
ce crescură năzdrăvani,
deprinși și cu obiceiuri bune,
veți vedea, când vă voi spune.

Toată vara s-au scăldat
nici o grijă n-au aflat,
lăptuci gustoase zilnic
servit-au ca la picnic.

Hei... Timpul acum s-a răcit
semn că toamna-i la sfârșit,
în curând tot va-ngheța
și de frig vor guița.

Naf-Naf cel înțelept
veni și le spuse drept:
- Fraților, de-acum `nainte
să luați bine aminte:

Iarna va sosi curând,
asta este, vrând - nevrând
și ne trebe adăposturi.
Vom găsi pe-aicea rosturi,

toate le-avem în pădure,
numai timpul să se-ndure.
Dar ceilalți doi frățiori
ședeau tot nepăsători.

- Treaba voastră, dar să știți
cu gerul sa nu glumiți.
Iar fiecare după cum așterne
așa pune capul pe perne.

Azi e soare, mâine nu-i
faceți după cum vă spui.
Și de cum plecă Naf-Naf
se făcu un nor de praf

deasupra celor doi rămași,
ce se jucau pe imași.
Naf-Naf, se apucă de treabă,
gândind și fără grabă,

vrând să facă lucrul bun.
- Unde casa să îmi pun?
Găsi o poieniță însorită
cu copaci înalți împodobită;

apoi luă pietră de zidit
și pământ pentru lipit.
Cănd el muncea anevoie
frați-i se jucau în voie.

- Mai avem timp destul,
zise unul mai sătul.
Dar într-o noapte pe la zece
suflase un vânt mai rece.

Cred că le-a intrat la oase
căci de cum se luminase,
au prins a lucra de zor.
Nif-Nif nu prea muncitor,

construi căsuța lui
din paiele câmpului. .........


Text nefinalizat.