Uneori privesc printre nori la bătrânul stejar
Ce plânge cu ochii săi plini de dor și amar
Þinând capu-nclinat înspre turma de oi
Apărând-o de vânt și de ploi.


Ar vrea și el să aive mioara lui.
Să o țină măcar o clipă în brațele sale,
Uitând de chin și de jale,
Dar se pare că ea-i victimă ,lupului.



Nu demult cei doi tineri îndrăgostiți
Au căzut sub vraja tiranului Olimp
Rămânâd înlemniți
Sub efectul necruțătorului timp.

Acum din cei doi nu a mai rămas decât o poveste
Și vântul care bate fără de veste
Plângându-și amarul destin
În timp ce eu stau și închin.