E cerul alb, e marea tristă,
Nisipul roșu se scufundă;
Pe mal, o barcă părăsită
AÈ™teaptă vȃntul. Și-o alungă.

Pe marginile ruginite
Un pescăruș se odihnește.
Din aripi bat alți pescăruși,
Rotind un cerc care-amețește.

Fals început, niciun sfȃrÈ™it,
O întȃmplare prea bizară…
Și somnul care o cuprinde
Învăluie într-o mătase
Un peisaj atȃt de dulce,
Din care totul vrea să-și lase
O geană peste ochi, să-i culce.

E cerul alb, e marea tristă
Și malurile par să plece.
Cu părul, valul se întrece,
Pe gene pescărușii-i zboară
Și-n dulcele amurg de seară,
ÃŽn peisajul dulce-amar,
Așteaptă zorile s-apară
O fată, marea și-un pescar.