Dacă îngerii ar zbura fără aripi,
Atunci păsările ar cȃnta fără glas
Și norii ar ploua fără apă,
Iar soarele ar străluci fără să zȃmbească.

Îmi ridic privirea și sorb o picătură de rouă
Și îmi îneacă irișii obosiți de atȃta culoare,
Iar floarea lor se înfioară pe imagini de ceață,
Care își amestecă savoarea
Printre amintirile unui copil,
Desprins dintr-un dans candid de crini albaștri.

Dacă stelele și-ar dezmorți lumina peste umerii mei
Și luna și-ar înfășura peste obraji căldura rece a nopții,
Iubirea ar fi un pustiu fără ape, fără soare,
Fără zȃmbete, fără noi…