Îmi spun mereu că aș fii prost,
Că azi iubirea n-are rost,
Că fetele-și doresc doar bani,
Iar eu rămân și sufăr mii de ani.

Dar ce știu ei?Prima iubire-a lor a fost o traseistă,
Ce mi se pare că nici măcar nu mai există.
Apoi a urmat bibliotecara
Colega lor de bancă și-apoi, profesoara.

Azi sunt căsătoriți , cu toți la casa lor,
Trudind din zori și până-n seară,
Pentru o leafă de nimic și o cafea amară,
În timp ce ale lor femei-s cu alții-n dormitor.

Dar eu nu sunt ca ei.
Iubesc o fată fără trup , ce nu mă poate înșela.
Formată doar din două-trei idei
Pe care-n urma sa pe-un șevalet le lasă acuarela.