Þii la mine ca la câine
Și-mi arunci un ștuc de pâine,
Când ma trimeți la servici
Dorind să nu te complici.

Toată ziua-s în coteț,
Prostănac și nătăfleț,
Cerșind a ta mângâiere,
Iar tu îmi provoci durere.

Când mă-ntorc ,seara, acasă,
Þie nici măcar nu-ți pasă
Că sunt ud și stau în ploaie
Sau c-adorm plângând pe-o foaie.

Stai în canapeaua ta ,
Fericită cu-n motan,
Iar după ce trece-un an,
Îmi ceri bani și-ți iei alta.