notă explicativă

Ce înseamnă poezie
Pentru oameni de nimic?
Doar cuvintele-nșirate
Iar poetul? Un calic

Orbii, văd însă doar omul
Omul cel cu ,slăbiciuni
Chiar dacă-s murdari și negrii
Focul,arde cu cărbuni

Pasiunea arde trupul
Curge, sângele prin vene
Focul mistuie și arde
ADN-ului,din gene

Apoi trupul cere birul
Spiritul ce l-a pătruns
Ca să poată să rodească
Se hrănește pe parcurs

Iar din viciu, naște arta
Din, paharul cu tărie
Strecurată-n veșnicie
Se preschimbă-n poezie

Și la alții ce beau apa
Cum bea vita din galeată,
L-e arată mântuirea,
Deschizandu-le o poartă

Iar cuvintele-nșirate
De poetul cel calic,
Nu-s doar vorbe potrivite,
Nu-s doar vorbe de nimic

E vibrația din stele
Ce-a aflat mijlocitor,
Minte limpede,curată,
Nu de simplu muritor.