în zăpada din parcuri
s-au spălat tălpile de cenușă

se scutură platanii din brațe și oase
între umărul drept și cel stâng
un fel de dureri fericite străveziul acela ce
îmbată în biserica goală ca atunci
când îți cresc dinții și vei putea
mușca până la capăt trecând fără milă
cu caninii până sub parchet
la vecini

în noaptea aceasta
voi nota rețete din memorie
despre sucul de roșii în sticla de lapte
chiftele cu anason cornulețe cu untură

voi pune câțiva pumni de zăpadă ce nu se vor fi topit în lift
voi lua fulgii de pe balcon boabe de piper
aduse din kairo în buzunarul de la piept
voi pune ulei de măsline culese de paulos și nicki

nu-i știi

nu i-am știut nici eu

îmi imaginez cum se strigă pe nume sub măslinii
cu pistrui ca ochii de vulpe
și
și voi adormi lângă borcanul de pe noptieră
pe eticheta stearsă scrie verde ca...veți cu ..are


din pipetă o amorțeală va picura peste umărul drept cel stâng
mâinile nu vor mai putea zgâria
până la os
unde știu
vor crește aripi

știu
tu râzi uitându-te prin geamul murdar citești în gând stațiile
unde ne-am văzut prima oara vei povesti dând din mâini despre un borcan și o noptieră și ei îți vor sorbi cuvintele de început ale romanului tau

nu uita să spui:
noptiera a fost întâi în casă
tu ai tăiat-o felii
ai presărat-o firimituri de talaj peste toate cuvintele ce le-ai furat din pielea unor femei și iubiri

iar borcanul spune
nu uita spune

era un borcan ermetic cu un elastic solid
să adnotezi în josul paginilor:

hoții de dureri am fost noi

ei vor aplauda
tu vei râde îți vei șterge transpirația din palme ei vor aplauda

nu râde

vei vedea
există oameni cu aripi