Îmi declari zi de zi, cât de mult mă iubești
Încât îmi vine să te cred;
Mai mult de frică să te pierd,
Fără a știi ce-ți dorești.

Mă trezești dimineața cu sărutul tău dulce,
Oferindu-mi toată dragostea ta,
Făcând să cred că ascunzi ceva,
Iar astfel seara nu are cine să se culce.


Îmi iau capodul albastru și încep să fumez,
Inhalând țigară după țigară,
Cu paharul în mână ,încercând să mă relaxez
Urmărind pe fereastră ce se întamplă afară.

Motanul cel negru mi se strecoară pe la picioare,
În timp ce eu ascult cântecul tău...
Aș vrea să-ți declar cât de tare mă doare,
Dar prefer să aștept și să sper ca tu să nu mă înșeli mult prea rău.