te poți apleca peste lume

peste cer

peste pervaz

peste văzul de orb

continuându-ți traiectoria până la miezul de foc

ca și cum ai fi un fir de lumină

ce se despletește

singur la nesfârșit

un alint de durere coborând prin urcușul celorlalți

nevăzutul

neatinsul

neauzitul

neîntors din cuneiformele anxietății

dar botezat cu deconstruiri

femeia aceasta scrie de-a lungul unei vene

cu sângele înafara pulsului

cu privirea înghițită de oglinzi

ce decurg una din cealaltă precum moartea infinită din germenele visului

ea scrie din interiorul unui cosmos ce vine

prin ea

și pentru toți ceilalți se precipită brusc înghețându-i

dar bătând ritmic un început de lume

în ei

uluitor de singuri în fața adevărului

care se naște din descreșteri și din pierderea sensului

din ruperea tulpinilor de trunchi

din plecări și din rătăciri

din îndepărtarea marginilor de sistemul de referință

din șocul de a nu simți nimic în timp ce gravitatea se deplasează înspre un alt nivel



seismograme sau trecerea bruscă

de la femeia plină de picături roșii

către femeia cenușă (o adresă fictivă):

pur și simplu intersecția era aglomerată

(toate intersecțiile sunt pline de presimțiri)

dimineața i se așternea pe umeri cămașă neagră de doc

cu mânecile reci strângând oasele evantai

clavicula sternul tibiile copiilor visați degetele lor mici scormonind

printre sârme de cupru în căutarea acelui loc moale fierbinte plin convex

explodând de durere metalică

în cușca plină de copii ce se dau cu capul de gratii

închizând și deschizând ochii pentru a iradia

ceea ce nimeni nu poate numi ce este și de unde vine

sau de ce se împarte totul la doi

la trei

la cinci

la patruzeci

la cincizeci de mii

la infinit și încă

poate un bisturiu tăind feliile galbene de lămâie pentru ceaiul din azil

oasele așezate unul căte unul pe cearceafuri curate înainte de a fi înfășurate

în jurul altor oase albite de vreme

în jurul altor pietre albite de oase

în jurul altor stânci albite de pietre

în jurul unui munte alb măcinat de ritmul din venele lui adânci

ea face un pas și mai face încă un pas

de fapt este un șir de pași greșiți ce se accelerează

și o duc în centrul dinafara acelui loc magic

și dinafara oricărul loc imaginat vreodată

unde toți se întorc fără să vrea

și unde toți cei care se întorc se transformă în imprecizii

(vagi siluete de gheață)

și ea nu știe cum să facă nodul

ea rămâne acolo, înafara locurilor știute

uimită cum de înafară fiind și alungată din lume fiind

continuă să fie de fapt înlăuntrul tuturor celor văzute și celor nevăzute

trup de cenușă suflet stins pâlpâind

deasupra lumii