Grafologia gandului
si ridicatul strigator la cer,
din spranceana
consemneaza faptic,
scuipa adjective,
Doamne, cate rafturi
sub acoperis de sticla,
sa intre lumina si milioane de becuri
sa inece intuneric
si un miros de carte veche
imbibat cu librarie.
Da-mi sa citesc ce-o fi mai galbenit
sa reciclez toate vorbele aruncate
si sa-mi fac semne.
Sunt calm acum.
O nota de subsol
ma trimite pana la dracu
si imi amintesc iar
de prefetele alea interminabile,
si cuprindeam apoi
ce nu era de cuprins
vome de cuvinte, bordel de lectura
un index fara margini
asa cum erai tu
pomelnic al nervilor mei.
Si apoi gata.