Mă faci să plâng la fel ca-n filme,
Să mă simt așa vinovat,
Precum făptașul unei crime
Care nicicând nu s-a predat.

Pășești ușor pe scena vieții mele,
Dansând în rochia ta cea de mătase,
Precum pe cer luna suie-ntre stele
În timp ce noaptea-ncepe să se lase.

Tăcerea ta ca sunet de sirenă,
Tresare inima din pieptul meu.
Mă înfioară răceala ta eternă,
Iar sufletu-mi devine tot mai greu.

Ochii tăi mă acuză de dragostea pe care ți-o port.
Aș vrea să fug ,însă mereu mă-ntorc din drum.
Aș vrea să pot muri ,dar încă mai suport,
Deși mă întreb cum.