Ai început să mă iubești
Pe cȃnd eu nu te mai iubeam,
Și o iubire ca-n povești
S-a frȃnt pe cȃnd o povesteam.

De cȃte ori te asaltam
Cu declarații de amor,
Tu mă lăsai să-È›i cȃnt sub geam
Și imi ziceai să crăp, să mor,

Să te slăbesc de-atȃta drag,
Că ești sătula de povești,
Că nu va da dragostea cheag,
Că nu ai cum să mă iubești…

Și cȃnd zăpada a venit,
Sătul È™i eu de-atȃta stat,
Te-aÈ™ fi iubit la infinit,
Dar mȃndro, nasul mi-a-ngheÈ›at.

A doua zi te-am întȃlnit,
Ȋn staÈ›ie la Trei Păduchi.
Þi-am dat salutul cuvenit,
Dar nici nu te-am privit în ochi.

Tu ai fi vrut să-mi spui atunci
Că-ți pare rău că m-ai respins.
Dar orice-ai zice, poți să zici,
Te-am ignorat, și dinadins.

Ca doi străini pe un peron
Stăteam lipiți noi doi atunci.
Aveai o replică beton,
Dar a venit tramvaiul cinci.

Și te-am lăsat, iubita mea,
Să te gȃndeÈ™ti la ce-ai pierdut.
Eu am să schimb iar stația
Și o s-o iau de la-nceput.

Tu esti zenit, eu sunt nadir,
Am înÈ›eles, dar cam tȃrziu.
De cȃte ori mi-ai zis ‘Sictir!’,
Ȋn suflet mi-a rămas pustiu.