As vrea sa fiu
Ratacit in apusul de ieri,
Sa privesc undele galbui
Iar gandul meu sa fie al nimanui.

Iarba ma asculta
In fiecare secunda
Vad praful tot mai clar
Si stelele ruginesc iar si iar.

Linistea e prea speriata aici
Iar noptii ii e frica sa vina
Doar vantul ce urla printre urzici
Vrea sa aduca o lume mai buna.

Fara tine, ma regasesc incet
Si frunzele de sub mine
Au putrezit si nu regret
Ca rasaritul nu mai vine.

Aud apele si pictez pietrele
Patrund valurile
Si apa imi sopteste mereu
Ca viata-i a ta
Ca timpul e al meu.