Însingurat în jur și-n suflet,
Adeseori aș vrea să mor,
Parcă și aud al morții umblet,
Pornind din iad înspre Humor.

Să facă vrea un pact cu mine,
Spre neființă ,spre mormînt,
Luîndu-mi sufletul cu sine,
Să-mi lase trupul pe Pămînt.

Mîna-mi se-ntinde după pană,
Pentru a semna groaznicul pact,
Dar sufletl ce-i tot o rană,
Aruncă-n flăcări falsul act.

--Te luptă! Nu ceda în viață,
Îmi spune un gînd trimis de zei,
Și am ascultat buna povață,
Chiar de trăiam printre atei.

Doar noaptea rar îmi mai revine,
Gîndul sinistru și final,
Dar trece repede, mi-e bine,
Cînd mă ridic pe vertical.