Ocol de lumină -
un cântec îngânat pe înserat
în umbra mestecenilor suri
o ultimă boltă sângerând
peste orele cu dâre violet
în omătul pașilor tăi -
și întunericul se lasă monoton
risipindu-și genele
în odaia de ceară
același tu
de veghe
o rază se zbate între două maluri
tremurând în ochiuri de apă
absentă luna
desface nervul din coajă
atârnă pe ramul dezgolit
un colț de credință
îngropat în zăpadă
un dinte de lapte
își caută zâmbetul știrb.