dincolo...


Dincolo, e peste drum.
Sau peste munți și mări.
Peste hotarele minților noastre.
Între noi și dincolo,este ceva.
De trecut.
O limită,un prag,...o stare.
De bine.
Mereu vrem să ajungem ,dincolo.
Ca dincolo să devină,...aici.
Și să apară alt,...dincolo.
Cu,... aiciul ,lui.
Mereu același.
Mereu dincolo,... e aici.
Atunci noi,...devenim.
Devenim,noi înșine.
Abia după ce ajungem dincolo.
O clipă doar.
Apoi apare celălalt,...dincolo.
Dincolo de el.
Și clipa, trece din nou fără noi.
Apoi timpul se termină aici.
Rămâne numai timpul, de dincolo.
De timpul nostru.
Atunci dincolo, devine mâine.
Mâine aproape sau departe.