Ca-ntr-o veche poezie
Vorbele, cuvintele
Să știți că Arvinte le
Și re-scrie și pre-scrie

Pentru șeful să se ducă
La ședință, una mică
Unde capul de somn pică
Făcând ,,poc” precum o nucă:

- Șefule, te știu abil
Vezi că vine și ministru'
Dar să taci fiindcă sinistru'
E din fire cam labil.

Nu te vânzolești în treabă
Nu te-așezi în primul rând
Dacă-njuri, înjuri în gând,
taci. Numai dacă te-ntreabă

O mai lălăi, o mai scalzi
Cum fac ăia cu tulumba
Când n-au apă, joacă rumba,
Te gândești la covrigi calzi.

Una două și ședința
O juma' de zi și gata
După care-ți iei răsplata
Că-ți revine elocința.

Și te-ntorci din nou cuminte
Schema noastră te așteaptă
Ca să urci treaptă cu treaptă
ierarhia. Luând aminte,

Că eu sut acela care
Þi-am fost singur de folos
Și să nu mă lași pe jos,
Dac-ajungi din nou călare.

Și când fuse promovat
Într-un post mai acătării
Tot pe el l-a dat uitării
Șeful ăsta,... Om ciudat!