Îmi dau papucii jos și cobor pe scări,
nu ocolesc noroiul,
mă uit la stradă, îmi dă sânge-n nări.
Strâng de pe urme gunoiul.

Simt, mi-au umplut buzunarele
cu făgăduințe stricate.
Regi-asasini, fiarele,
Javre-alterate!

Mi-au încălțat tălpi de lemn,
O țigară falsă sudată de buze.
Inspir, mă intoxic... sunt demn
de conștiința-mi poluată cu scuze.

M-am săturat să stau prins în lanțuri,
refuz să le mai țin improbabile șanțuri.