Striviti oul cunoasterii,
Caci el impiedica iesirea.
Striviti orice va iese-n cale
Caci suflul nostru-i adevarul
Zidul ce se afla-n fata, ii drumul.

Berbeci si Tauri laolalta, zdrobiti visarea
Zdrobiti gandul.
Din calcule newtoniene,
Zdrobiti intregul simtamant.
Mila si compasiune, nici gand.

Un tavalug de carne bruta,
Prin gauri de furnica sluta,
Se zbate sa ajunga
In lumina mult prea ciuta.

Conversii de panza muta,
Ne striga din al lor cauciuc:
Mai sus, mai repede, mai bine!
Orele is doar sublime!

Sarim cu totii, sarim in simtamant.
De parca am putea vedea al zidului cornut.
Sarim, sarim, sarim
Si niciun gand, nu trece prin mintea mult optuza
A corpului cazand.

Morala:
De ce minotaurii is slabi?
Pentru ca n-au perspectiva.