din tot ce vă istorisesc
rămâne importantă femeia
care mă trage de mânecă
mă aduce acasă
mă blagoslovește și mă iartă
cu ea-mi petrec clipele blânde ale nopții
și-mi zidesc somnul după dragostea ei
prin cuvintele ei convingătoare
mi se strânge în cercul brațelor
îmi alungă aerul care acopreră golul
și numai sângele meu o vede
când arde ca o torță în flăcări
nu mai sunt singur
sub pașii mei vine dimineața
cu un soare rostogolit peste umeri
și plec fluierând la muncă