Pășesc în negura dreptății
retras și plin de gând,
cu vocea-mi înecată,
cuvântul cunoscând...

Pășesc în bezna morții,
a timpului pierdut
și plâng în calea-mi nopții,
plâng pierdut în fum.

Mor târzaiu în noapte,
mor supus de gând,
retras mă simt tomnatic,
efemerul cânt...

Nu plâng, ba plâng iubito
în toane mă găsești
și nu-s decât un nimeni,
un nimeni ne-nțeles!