Trec zile, câte una, și pline-s de Iubire -
Iubire ne-nțeleasă, ce stăruie în noi,
Purtând doar aripi false, zburând a răzvrătire,
Lovindu-se de ușa întoarcerii-napoi…

Trec zile fără număr, deșarte precum timpul
Ce își golește punga, zgârcit, de bani cocliți,
Rămâne, însă, unul, de aur: anotimpul,
Pe cei ce nu îl află, făcându-i fericiți.

Aceștia sunt poeții, cu dor și bucurie,
Trăind în slava lumii, umbrind-o în zadar…

Aceștia-s anonimii, mușcând din Poezie,
Cum dintr-o pâine coaptă-n al inimii lor jar...