Te rog, lasă-mă să-ți spun despre Tărâmul Celor Morți
Acel loc unde, în final, ajunge-vom noi toți
Pajiști gri, flori violet cu parfum de suicid
Totuși, nimeni nu plânge în acest ținut morbid
Nu sunt zile și nici nopți doar un etern asfințit
Nu e pic de agitație, totul este liniștit
Suflete foarte firave peste tot le vezi zburând
Fără griji sau supărări, ode le auzi cântând.

Și acest târâm minunat la el mă cheamă de-ndată
Să plutesc și eu alene, lumea mea să o las baltă
Vocile în vis îmi zic mormântul să îl aleg
Viață, familie, prieteni pe toate să le reneg
Să scap de durerea care m-a-nrobit așa de grav
Printre suflete fragile voi zâmbi și eu suav
Cui i-ar păsa dacă mâine în sicriu aș fi băgat
Câteva bocete aspre și rapid aș fi uitat
Ș-apoi lumea asta crudă multe nu mi-a oferit
Minunatul meu tărâm, curând voi fi pregătit.