nu fi zevzec încă o dată.

mă amuză lipsa de tact,
a copacului atrofiat
de frunze mușcat...
își joacă săracul ultimul act.
e atât de naiv ,
zâmbește pervers
și se crede parșiv
cântându-și ultimul vers.
el habar n-are
că nimeni nu-i mai atribuie valoare
și se zbate, chicotind vânjos
probabil așa o fi mai avantajos
când lucrurile ies pe dos.

primăvara stupidă
îi pune în cârcă o omidă
pixul o vopsește
păcat, în continuare se prăbușește.

totul în jur strălucește
și copacul sărbătorește
că are companie
asta da o ironie.