1

drumurile din sat
sunt simple,
poate chiar mai vii decît
unii oameni
așa cum sunt morți mai vii decît cei
care le vin de
paștele blajinilor

2

la intrarea în seliște
a fost o pădure în care ne opream
de fiecare dată
poate că o făceam instinctiv
tot ce ține de sat pare a fi cărunt,
de pe la Adam

poate că asta era
ne opream s-adunăm flori,
poate că florile astea erau tinerețe și noi
le aduceam
răsărit de soare la geamul
cancerului

3

ca o tangentă la cercul vieții mele
o pantă abruptă mă aștepta de fiecare dată
la intrarea în seliștea cu bunici

și, uneori,
cînd iarna mașina nu mai urnea din loc
tata încerca s-o pornească
pe-o margine de cuțit,
iar eu,
așteptam să ajung
tot cu furnicile de sub pori

4

pădurea cu flori
e o benzinărie

5

plec capul de rușine

așa cum le stă moartea pe limbă
mă apucă deodată
și pe mine

6

bunelul meu are o pușcă sub pat,
un scrînciob și un nuc la poartă,
șopîrle pe cărărușa care duce în grădina mare
cît grădina raiului,
două loznițe cu prune uscate,
cireși, căpșune și lăcrimioare
curse în alb de pe chip

dacă eram mică, aș fi spus:
bunelul meu are morcovi,
bunelul meu are o portiță prin care ies în cîmp
ori de cîte ori vreau

7

mă tot gîndeam

aproape
e o cișmeaua
în josul casei

departe
e un izvor
în susul casei

în fond,
ca și drumurile vieții

8

casa bunicilor
stă pe o diagonală care pare să cadă
din cer

bunicul meu
e mai mult decît un om

ne învăța rugăciuni
zicea să ne facem cruciuliță înainte de culcare,
iar de Paști
ne spăla cu ouă și bănuți pe față

9

ouă ca din zăpada cerului au adus femeile și la
Hristos
niște pui închiși sub coajă
curați
precum fiul lui Dumnezeu

10

știi, îmi mai place să stau pe soba bunicii
nimeni nu mai are una ca a ei
să stai pur și simplu fără ca să te mai gîndești la ceva
să-ți fie cald și atîta

doar cald