au ajuns la far
păsările plecate dintre zăpezi
se odihnesc pe acoperișuri pe
sloiuri de gheață
scoase din valuri de visele sfântului Ghenor

năluca
femeia cu vălul cel alb
să nu dai mâna cu ea
ascultă ce are de spus
treci singur pragul piramidei

sfântul Ghenor își roagă pietrele până la noi
îl aud
nu te teme
îmi întrerupe somnul
cerul pare uriaș ochii sfâșiați
o lume înfiptă în craniu

tu te-ai uitat vreodată în cap în ochi
o noapte
în care păsările sunt călăuze sigure
până la acele ferestre cât o gămălie
e rară

ai grijă de femeia în alb
năluca
ai grijă pleacă-ți privirea