poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ a învăța să dialoghezi cu sine sau cum să faci o breșă într-un zid interior
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2011-01-02 | | Înscris în bibliotecă de marinescu filip
La–nceput, prin ferestre deschise,
fel și chip de nădejdi îmi veneau și vise. Eram ca o turlă înconjurată de porumbei, mereu cercetată de îngerii mei. Somnul venea și ploaia miresmată când începeau din aripi să bată. Apoi, nu știu cum s-a-ntunecat, din fundul cerului pân’ lângă pat; duhuri fără pace văpăi, jucau peste tot în odăi, Hohoteau, s-ascundeau în oglinzi. Atunci te rugam s-aprinzi și pentru mine-o stea, o lumină. Statornică, pământească nădejde, vină ! Dar nu venea. O umbră prin unghere se furișa cu-n pas tăcut, și lângă picioarele patului meu aștepta, nătângă, sufletul veșted să mi-l poată cere. - Ascunde coasa sub veșmânt. Privește, dacă-i prieten, pentru ce pândește ? - Ce-a mai căzut din cer, ce-ai auzit ? Doi munți aproape-ntregi au înverzit. Nu simți, miroase-a apă și-a grădini ? - Un arbore să-mi răsădiți pe mâni, Drept în mijlocul pieptului să-l puneți cu rădăcinile, să pot sui către soare-n toate zilele. Păsări să zboare în jurul frunții mele, și să-nfloresc, mirată, printre stele.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate