,,Aud un cântec. Vine de departe,
Adus de vântul serii, și mă cheamă…
...........................................
Sunt alte lumi de care nu-mi dau seamă,
Viază-n noi, trăiesc în altă parte ?’’
(St. O. Iosif - ,,Un cântec'')


Departe de zgomot și liniște
de frământări, anxietăți și destin
e țara cuvintelor sacre.
numai poeții le pot auzi
cântec în surdină
șoptit
muzică din alte sfere
a unor magice strune.

departe de freamătul lumii
cuvintele sacre
se-ngână abia auzite
ca păsări gângurindu-și cântecul
seara în cuiburi
când soarele își prelinge
singurătatea
dincolo de linia
strălucitoare a zării.

la fel ca-n ziua dintâi
cuvintele sacre zămislesc
mereu noi universuri
într-o dezlănțuire nesfârșită
de căi lactee lumi stelare
revărsări de flăcări
și lumini...